PUNCTUL DE VEDERE

al Consiliului Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România – U.A.R.F.,
ca urmare a unor articole apărute în presă referitoare la rezultatele Concursului de selecţie a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producţie şi distribuţie de filme.

Avand in vedere ca in ultima vreme, dupa anuntarea rezultatelor Concursului de selectie a proiectelor cinematografice in vederea acordarii de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, productie si distributie de filme, breasla cineastilor din Romania este in centrul unui scandal de presa starnit si intretinut artificial, iar despre problemele artei cinematografice vorbeste oricine, priceput sau nu, consideram necesar sa facem cunoscut si punctul nostru de vedere, ca  DREPT LA REPLICA.

Cinematografia din Romania functioneaza in baza Ordonantei nr. 39/2005, aprobata prin Legea nr. 328/2006. Actuala forma a actului normativ a fost facuta sub presiunea noii generatii de regizori, ceea ce consideram ca este si normal, cu conditia sa se tina seama si de experienta altor generatii, sa fie respectati toti regizorii afirmati pe plan national si international.

Concursul de selectie a proiectelor cinematografice organizat de C.N.C. s-a desfasurat in conditiile si respectul Legii si Regulamentului publicat in Monitorul Oficial din 31.08.2006.

La vremea elaborarii Regulamentului de concurs, dintre toate organizatiile, asociatiile si uniunile cineastilor doar Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film (U.A.R.F) a avut interventii impotriva unor prevederi, contestand, de exemplu, secretizarea proiectelor, punctajele arbitrare si altele. Ministerul Culturii si Cultelor a respins observatiile si sugestiile noastre, asa cum a procedat anterior cu unele modificari ale legii, solicitate de noi, acceptand doar dreptul regizorilor de a-si alege la punctaj filme din intreaga cariera, nu numai dupa data abstracta 1997.

Principiul de baza al prezentului concurs a ramas secretizarea scenariului, prevedere nefavorabila consacratilor, adica celor care au dovedit ceva pana la data concursului, cineastilor cu filmografie ce contine mai multe filme si tinerilor premiati in ultimii trei ani. Cum si concursul anterior a fost tot secretizat si nu s-a ridicat nimeni sa conteste, credem ca actualul scandal este generat de nemultumirea unor perdanti frustrati sau pur si simplu mediocri (Sorin Iliesiu si Thomas Ciulei).

Comisiile de selectii au fost si ele secrete, desi acest lucru nu era cerut in mod expres de Regulament. In opinia Ministerului Culturii si Cultelor acest lucru trebuia sa garanteze egalitatea participantilor in concurs, precum si lipsa exercitarii de interventii asupra juriului.

Palmaresul concursului reuneste atat nume consacrate, cat si tineri care au promis si acum au posibilitatea ca prin proiectele depuse sa confirme. Salutam prezenta intre debutanti a trei regizori importanti de teatru si remarcam cu surprindere ca intre cei nominalizati apar si nume necunoscute, persoane fara calificare in domeniu.

Odata inscris in concurs, se presupune ca ai acceptat Regulamentul si stii ca poti sa castigi sau sa pierzi. Dar daca te numesti Cristi Puiu, se pare ca lucrurile nu stau asa.

Domnul Puiu, participant la sectiunea de dezvoltare scenariu a concursului C.N.C., a prezentat doua sinopsisuri secretizate (“Tanti Geta” si “Dupa blocuri”) pentru obtinerea unui credit de aproximativ 20.000 RON fiecare, care sa permita scrierea scenariului.

Insuccesul inregistrat i-a trezit un orgoliu exacerbat, determinandu-l sa lanseze un scandal asezonat cu atacuri la adresa colegilor, a juriului, a Regulamentului si a institutiilor din domeniu, ajungand pana la a cere demisia directorului C.N.C., Eugen Serbanescu, pe motiv ca a contrasemnat hotararile juriului, conform Regulamentului.

Urmarindu-i declaratiile din presa, constatam ca si-ar dori ca in Regulament sa fie prevazut un articol care sa interzica participarea la concursurile C.N.C. a unor regizori care nu-i sunt pe plac, precum si finantare fara concurs pentru toate proiectele lui viitoare, pana la sfarsitul vietii, in virtutea unor premii obtinute in 2005-2006.

Poate cineva sa afirme ca un succes garanteaza automat toate filmele viitoare ale unui regizor sau ca esecul inregistrat la un film se va transmite si la urmatorul?

Domnul Puiu se intreaba cu ce filme iese C.N.C.-ul in Europa. De ce nu isi pune problema cu ce filme readucem in salile de cinema spectatorii din Romania? Cum poti sustine ca filmul de arta este singura modalitate pe care o accepti, atata timp cat ai facut un film ca “Marfa si banii”? Cele doua filme ale domnului Puiu, “Marfa si banii” si “Moartea domnului Lazarescu”, au avut 4.000 de spectatori si respectiv 28.000, in timp ce ultimele 2 filme ale lui Sergiu Nicolaescu, permanent atacat de Puiu, 12.000 si 53.000 de spectatori.

Tot despre Sergiu Nicolaescu afirma ca nu este cunoscut in Occident, desi se stie ca acest regizor a facut 27 de filme (90 minute fiecare) pentru televiziunile TF1, ZDF, RAI UNO, precum si filme straine sau coproductii. In aceeasi situatie aflandu-se Elisabeta Bostan, Mircea Muresan, Mircea Dragan si altii.

Ultimul film al domnului Puiu a rulat in Franta si nu mai stim unde. Ne poate preciza numarul de spectatori care au vizionat filmul si numele distribuitorului?

S-a autointitulat “cel mai premiat regizor roman”, “…primul care a adus premii internationale” si nu a corectat niciun ziarist care-l nominaliza ca fiind primul roman premiat la Cannes din ISTORIA CINEMATOGRAFIEI ROMANESTI. Credem ca nu stie ce e Istoria. Probabil ca n-a auzit de Paul Calinescu, care inca din 1939 a obtinut Leul de argint la Venetia cu filmul “Tara motilor”, de numeroasele premii ale lui Ion Popescu-Gopo (intr-adevar cel mai premiat regizor roman), printre care Palme D’or la scurt-metraj, de Liviu Ciulei (“Padurea spanzuratilor”- premiul de regie, Cannes), de Mircea Muresan (premiu de debut, Cannes), de Mirel Iliesu si de Catalin Mitulescu (Palme D’or – scurt metraj, Cannes), de Dan Pita (Leul de Argint, Venetia) si lista poate continua cu Elisabeta Bostan si alti cineasti romani premiati de-a lungul timpului.

Acelasi Cristi Puiu “decreteaza” pareri cu privire la cine sa mai faca film si cine nu. In ce calitate morala poate vorbi despre colegii de breasla, dandu-le calificative si interziceri de a mai lucra? Nici in vremea comunismului nu a indraznit nimeni asa ceva. Este caracteristic semidoctului sa creada ca lumea incepe cu el (declaratie facuta in 2004 de Cristi Puiu intr-o sedinta la Ministerul Culturii).

Daca este atat de apreciat, atat de cunoscut in Europa, de ce nu a reusit sa-si completeze finantarea la proiectul cu care a castigat concursul C.N.C .in 2005, cand a uitat sa faca scandal. Ne ameninta ca se va sacrifica si va returna banii primiti de la C.N.C. in 2005, in semn de protest. Daca nu-si completeaza rapid finantarea, trebuie sa restituie oricum banii.

Si astfel, apare intrebarea daca acest scandal nu este parte dintr-o strategie de imagine care sa-i permita d-lui Puiu sa scape de un proiect, “Hrana pentru pestii mici”, pe care nu si-l mai doreste din diverse motive, pozand in victima a C.N.C.-ului.

Angajarea unor ziaristi in declaratii subiective, unele chiar mincinoase, fara consultarea in paralel a altor pareri, precum si publicarea invectivelor unor persoane necunoscute, regizori anonimi vorbind de alti colegi de-ai lor fara respect si fara bun simt, dovedesc actiunea de diversiune din presa. Cum se pot folosi, de exemplu, parerile unui critic de film binecunoscut ca turnator la Securitate si care, peste noapte, devine acum “aparatorul” tinerei generatii?

De ce sunt atacati colegi respectabili care au facut parte din juriu? Palmaresul concursului este rezultatul unui punctaj care nu se obtinea oricum, ci pe baza unor criterii bine stabilite in Regulamentul de concurs.

V-ati intrebat unde sunt regizorii Dan Pita, Mircea Daneliuc, Elisabeta Bostan, Geo Saizescu, Ioan Carmazan, Nicolae Margineanu, Radu Gabrea? Unii dintre ei au participat la concurs si nu s-au numarat printre castigatori, dar educatia i-a determinat sa aleaga calea legala de atac a rezultatelor, contestatia, si nu scandalul. Nu au aruncat intreaga cinematografie in haos si nu s-au trezit negand sistemul pentru ca nu au castigat la aceasta sesiune a concursului C.N.C.

Nu putem avea castigatori din oficiu si nici nu putem face numai filme de arta. Trebuie sa ne preocupe, in egala masura, reprezentarea cinematografiei romanesti in Europa si readucerea spectatorilor din Romania in salile de cinema, iar aceste deziderate pot fi atinse doar respectand legea, buna sau rea, perfecta sau perfectibila si invatand sa avem o atitudine civilizata si constructiva.

                                                                        Consiliul Director al
                                                            Uniunii Autorilor si Realizatorilor
                                                                        de Film din Romania

Bucuresti, 17 ianuarie 2007